Totul tine de concentrare…

Cand lucrurile nu mai sunt sau pur si simplu par a nu mai fi, reactia e relativ simpla. Calculezi, te concentrezi si cauti solutia. Nu prea mult totusi. Cu cat te gandesti mai mult cu atat de indepartezi de rezultat. Mintea trebuie sa fie limpede ca sa poti sa vezi intr-adevar rezolvarea. E testat de mine. Prin urmare, lasa-ti gandurile negre deoparte, fa-ti ordine in gandire, concentreaza-te pe ceea ce e important si vei avea inevitabil rezolvarea. Rezolvarea e la tine.

Gabriel Resources castiga teren

Pana la urma tot o sa se alega praful de tara asta. Noutatea in vechiul razboi cu Gabriel Resources este ca schimbarea guvernului le-ar putea aduce canadienilor speranta unei reluari a procesului de autorizare a proiectului de exploatare miniera. Conform cu cele publicate de presa canadiana, intarzierea autorizarii are temei politic, iar instabilitatea actuala este exact de ceea ce are nevoie acum Gabriel Resources. Asta dupa ce juristii de la Ministerul Mediului au afirmat ca certificatul de urbanism prezentat este nul si procesul a fost oprit pe timp nelimitat.

Ce se va intampla? Pai avand in vedere ca investitia de 1 miliard de dolari ramane valabila si ca pozitia luata de organizatiile ecologiste la fel cred ca nu ne ramane decat sa asteptam. Sa nu uitam totusi ca la Rosia Montana este cel mai mare zacamant auro-argintifer din Europa, ca acesti canadieni vor sa exploateze zona timp de 20 de ani si ca in urma nu va ramane decat o adunatura de pietre, noroi si cianuri. Si noi castigam 2% din productia finita. Este deci normal sa ii lasam pe canadieni sa distruga toata zona, pe ei care militeaza vehement impotriva distrugerii mediului, pe ei care au carti de identitate chiar si pentru copaci si te pot baga la inchisoare daca ii tai? Daca nu fac asta la ei de ce sa o faca la noi? E pamantul nostru si ar trebui protejat. Si sunt de parere ca si daca am avea bani sa exploatam zacamantul ar trebui sa nu ne atingem de el.

Ce e al nostru ar trebui sa ramana la noi.

Ne vindem tara

Daca stiu ceva sigur e ca sunt roman. Urasc sa stiu ca sunt unii care isi bat joc de noi. De romani. De Romania. Ce ma deranjeaza cel mai tare e ca indiferenta asta nationala ia amploare. -Pai ce, daca ma agit eu singur de nebun se intampla ceva? imi spunea zilele trecute un coleg. -Nu se intampla normal. Dar daca ma agit si eu suntem doi! am raspuns eu hotarat. S-a uitat ciudat la mine. Ce-o fi zis? Banuiesc doar…Dar atitudini de genul asta nu fac decat sa accentueze indiferenta asta mioritica. Ne punem singuri streangul de gat. Sa fim noi atat de indiferenti? Sa fim noi aia care de fapt vindem?Sau noi suntem si noi de vanzare? Eu zic ca da. Cand vezi ce se intampla si taci, te intorci cu fundul nu faci altceva decat sa arati ca nu iti pasa. Patriotismul nostru a disparut? Unde e atitudinea tipic romaneasca?Undeva in anii ‘90 cred…pierduta… Undeva in scrierile “The Sun”, undeva in parerile romanilor plecati afara si care nu mai vor sa vina acasa, undeva in filmele straine care arata doar copii ai strazii, curve, strazi neasfaltate, tarani imbracati in blugi “Verssace” si tricouri “Adibas”, masini de 10.000 euro cu instalatii de gaz din care razbate maneaua, baruri la fiecare scara de bloc…Dar parerea noastra a celorlalti unde dracu’ e? Da, avem copii ai strazi, da avem si curve si manele, da avem baruri si gropi pe strada…da sunt ale noastre. Si altii au si chiar mai mult ca noi. Alea nu se vad? Crimele in strada din America, ziua in amiaza mare nu se vad? Curvele cu carte de munca din Olanda nu se vad? Misoginismul italian nu se vede?Va spun eu ca da…Dar noi nu zicem nimic…atata timp cat nu zice de mine ce sa imi pese mie ca zice de vecinu’?Asta ne omoara atitudinea… Nu mai avem noi sange de roman? Nu ne mai pasa noua de noi? De tara asta minunata? De tara asta pe care romanii o lasa sa se duca la pierzanie? Mie unul imi pasa si ceea ce se intampla e inconstienta. Lucruri valoroase, ale noastre dispar, sunt vandute, sunt furate si noi nu spunem nimic… Nu putem lasa sa se intample asta. Eu ma ridic si strig. Sunt singur. Dar stiu ca mai sunt si altii care striga. Ii aud asa cum cred ca ma aud si ei pe mine. Dar trebuie sa ne auda tara asta si pamantul nostru romanesc. Trebuie sa ne auda strainii care vin la noi doar pentru propriul interes, trebuie sa ne auda romanii care se duc la ei sa muncesca ca sclavii in loc sa munceasca pamantul nostru… Imi doresc doar sa nu fie prea tarziu…vreau sa nu dispara Romania, vreau sa nu disparem noi…

Ubicuu…

Sunt momente in viata unui om cand nu isi poate gasi locul. Sunt convins ca multi simt asta. Sau au simtit. Nu de putine ori am avut senzatia ca locul in care ma aflu nu mi-e potrivit. Unde suntem de fapt? Avem doar impresia ca suntem aici, dar de fapt noi ne aflam in alta parte? Suntem oare propriile noastre reflexii? Daca noi suntem imagini, de ce nu ne gasim si pe noi cei adevarati? Suntem in egala masura identici sau doar imaginea noastra este un trup, un sac de viermi infometati care asteapta sa iasa afara devorandu-ne imaginea?Si noi atunci ce suntem?

Suntem in permanenta miscare pentru ca nu ne gasim locul sau pentru ca imaginea se reflecta diferit cauzand omniprezenta?Vrem sa fim peste tot, dar nu suntem nicaieri. Suntem aici si vrem sa fim acolo. Cand suntem acolo vrem sa fim aici. Unde suntem noi? De ce nu ma pot vedea pe mine asa cum sunt de fapt? De ce am atat de multe fete, de ce am atat de multe senzatii? De ce nu pot fi simplu? Sunt oare propriul meu prizonier si traiesc oglindit in mijlocul unei naturi moarte care ma asteapta sa fac parte din ea?

Datorie…

Ultimele comentarii despre Hitler, despre succesele celor care abereaza in nesimtire despre omul Hilter, despre comandantul Hilter, despre barbatul Hitler etc. au creat diverse polemici. Asa cum se intampla de decenii, acesti speculanti ai istoriei nu fac altceva decat sa intareasca convingerile  contemporanilor ce aduc acuze la adresa fascistilor si critica acerb sexualitatea lui Hitler, experimentele lui Mengele sau camerele de gazare de la Auschwitz. Nu pot sa nu spun ca din ce se vede sistemul si-a facut datoria. A prins radacini si a hranit omenirea ani de zile cu informatii deformate despre adevarul istoric. Ce adevar istoric vor intreba unii? Ca Hitler a fost un frustrat si a omorat milioane de oameni sau ca Germania nazista a format cei mai mari cercetatori?Sau adevarul despre restructurarea Armatei Rosii, Siberia, gulaguri si infometare? A, dar despre astea nu s-a scris si nici nu se scrie ca oricum nu se vinde…

Spune-mi ca nu e vineri

Cand ma gandesc la ce a fost nu am regrete. Mi-aduc aminte de oameni, lucruri si imi tresare inima. Ma inconjor de amintiri si am o stare de bine, o stare care ma face pentru o clipa, doua sa vizez si sa ma teleportez in trecut. Ce repede trece timpul…Sunt o victima a ceasornicului, un ratacit al timpului. Inchid ochii si in decurs de o secunda cativa ani imi trec prin fata. Vad cu ochii mintii lumina anilor trecuti, cu bucurii, suferinte, nervi, stres, fericire…Ma simt minunat cand ma gandesc la trecut. Totul e atat de bine tiparit, e atat de clar. Traiesc prezentul ancorat de prezent. Viitorul e incert o stim cu totii. Trecutul va fi mereu. Prezentul este. Tot ce poti face e sa traiesti prezentul. Sa faci alegerea cea mai buna pentru moment. Oricum nu mai poate afecta trecutul. Poate afecta doar viitorul. E important sa faci alegeri gandindu-te la viitor, e important sa ai in vedere trecutul. Unele lucruri nu se pot sterge niciodata, unele lucruri nu se vor schimba niciodata. M-am convins ca lucrurile pur si simplu sunt. Daca nu sunt nu vor fi niciodata. Nici acum nici in viitor. Vor exista poate in imaginatie, vor exista pentru asa vrem noi sa credem. Ne mintim zilnic, traim zilnic o iluzie. Unde e adevarul?Poate nici in trecut, nici in viitor. Adevarul e in prezent, iar cand vom realiza va fi deja in trecut…